Odă lui Nichita*

Tinerii, ah, tinerii care fug sub ploaieCu un gingaș trandafir sub pardesiu,purtând parfum de poeziiscrise pe un petic de foaie,

Așteptând tramvaie în stație-Un băiat și o fată, cu privirile încleștate,Pierduți în gloata lumii neînsemnate, În farmecul întâlnirilor clandestine;o simplă atingere de mână-și a fost creație!

Se uita la dânsa cum alerga sub ploaie,Cu ochii larg deschișiȘi fața mânjită de lumina soarelui...I-am privit cu duioșie, poate cu puțină gelozie,poate pentru că ne-am recunoscut, pe tine și pe mine,odinioară, acum mult timp, ca într-o fantezie...

***

Suntem ceea ce iubim, spunea poetul,Zâmbind viclean, legănând cuvintele pe mare,știa ceva, șiretul, când necuvintelor le dădea suflare...

*посвящается Никите Стэнеску, румынскому поэту, творчество которого я очень люблю